Printesa in lumea printeselor

Imaginati-va cum este sa fii o fetita adorabila, sa ai 7 ani si jumatate si sa iubesti papusile! Va spun eu ca nu este rau deloc…
Asa este fetita mea, care are o multime de jucarii, dar este innebunita dupa papusi si accesorii de papusi. Pana acum are o colectie impresionanta de 37 de papusi, majoritatea fiind printese.
Cand era micuta, a primit prima ei papusa-bebelus. Si-a dorit, normal, sa-i faca baie, asa ca i-am cumparat papusa la baita. Apoi a invatat cum sa o ingrijeasca, cand a primit papusa cu portbebe si biberon si a inceput sa o scoata la plimbare cu caruciorul pentru papusi.
Fiica mea a crescut, si normal ca au crescut si papusile ei. A primit din colectia papusilor printese, patru printese in miniatura, una mai frumoasa ca alta:

Am cumparat si accesorii pentru papusi, pentru ca fetita mea sa se bucure din plin atunci cand le imbraca sau le dezbraca, probandu-le cu tot felul de tinute.
Ii plac mult si papusile Barbie, (cui nu-i plac?). Pe domnisoara Barbie clasica o cunoastem si noi, mamicile. Acum Barbie poate fi si printesa, si zana, si gospodina, si iubitoare de animale si sportiva extraordinara. A primit si fetita mea cateva dintre papusile Barbie, si se joaca cu ele foarte mult.
Incepe sa se joace cu o papusa, apoi ea se transforma prin puterile ei magice de zana in sirena, apoi in printesa, se schimba dupa aceea intr-o tinuta lejera pentru a iesi in parc – cu catelul sau cu rolele – si cand se relaxeaza, sta pe tableta si discuta cu prietenele ei.

Barbie e mereu in pas cu moda, se imbraca mereu potrivit, iar look-ul ei este mereu cool. Uneori o invidiez pe Barbie…. Fiica mea nu are nimic impotriva ei, ba chiar o iubeste. Mi-a spus ca vrea sa fie arate exact ca Barbie cand va fi mare.
Pana atunci, doar invata de la ea cum sa se poarte, cum sa se imbrace, cum sa se distreze. Urmeaza ziua ei si trebuie sa ii cumpar un cadou potrivit, trebuie sa aleg dintre:


La cat de mult timp petrece fiica mea cu Barbie, si la cat de mult o indrageste si o urmeaza, as putea spune ca este ca o sora mai mare pentru ea. 


Primul ajutor in caz de insolatie



Insolatia este o stare care poate pune viata in pericol si care apare daca organismul se supraincalzeste si nu poate sa-si scada temperatura. Poate aparea cand temperatura ambientala este foarte ridicata, se transpira foarte mult si nu se beau suficiente lichide pentru a putea inlocui pierderea acestora prin traspiratie. O persoana cu insolatie poate avea o temperatura de pana la 105 oF (40.56 oC) sau mai mare si sa nu mai transpire.

Inaintea aparitiei insolatiei, pacientul poate mai intai avea simptome de epuizare (oboseala) din cauza caldurii. Netratata corespunzator aceasta se poate transforma in insolatie. Simptomatologia acestei epuizari include oboseala, slabiciune, cefalee (dureri de cap), ameteli sau greata si tegumente palide, reci si umede. Nu sunt prezente modificari in starea de constienta a pacientului.
Simptomele insolatiei includ modificari in starea de constienta ca de exemplu confuzie, delir sau chiar pierderea starii de constienta si tegumente rosii, calde si uscate, chiar si in axila (subsuoara).
Insolatia este o urgenta medicala. Chiar si cu tratamentul efectuat de urgenta, ea poate pune viata in pericol sau se poate solda cu complicatii serioase, pe termen lung. Dupa ce se apeleaza 911 sau alte servicii medicale de urgenta, se pot efectua cateva masuri de prim ajutor.


Tratament de urgenta
Persoana trebuie mutata intru-un spatiu racoros, sa nu fie sub actiunea directa a razelor solare.
Pacientul trebuie dezbracat si asezat in asa fel incat sa se expuna cat mai mult din corpul sau la aer (cat mai multa suprafata corporala sa intre in contact direct cu aerul).
Intregul corp al pacientului trebuie racorit cu apa rece, dar nu foarte rece, care poate fi pulverizata pe corp sau aplicata cu ajutorul unui burete, reusindu-se astfel scaderea temperaturii corporale. Trebuie urmarite semnele care prevestesc o evolutie rapida spre insolatie.
Se pot aplica pachete de gheata pe abdomen, pe gat si in axile (subsuoara), locuri unde vasele de sange mari se gasesc la suprafata tegumetului. Se interzice introducerea pacientului intr-o baie de gheata.
Temperatura rectala trebuie luata frecvent si trebuie sa se incerce reducerea sa la 102.3 oF (39.1 oC) sau chiar mai putin cat mai curand posibil. Afectiunea e cu atat mai serioasa si e posibil sa apara si complicatii cu cat perioada de timp in care temperatura corporala este ridicata este mai lunga. Temperatura inregistrata din cavitatea bucala sau de la nivelul urechii nu este cea corecta in aceasta situatie de urgenta. Daca respitatia se opreste, trebuie incepute manevrele de respiratie artificiala.
Se interzice administrarea de aspirina sau paracetamol (acetaminofen) pentru a reduce temperatura corporala ridicata din timpul insolatiei. Aceste medicamente pot cauza probleme din cauza raspunsului organismului la insolatie.
Daca pacientul este constient si capabil sa inghita, trebuie sa i se dea sa bea fluide (de la 1 litru la 1.9 litri) in primele 2 ore pentru a-l hidrata. Totusi, majoritatea pacientilor cu insolatie au un status mental alterat si nu li se pot administra lichide pe cale orala in conditii de siguranta.

Semnele evolutiei rapide spre insolatie sunt:

-pierderea cunostintei pentru mai mult de 1 minut
-convulsii
-semne de respiratie dificila de la moderate spre severe
-temperatura rectala peste 104 oF (40 oC) dupa expunerea la temperaturi ambientale mari
-confuzie, neliniste extrema sau anxietate (sentiment de pericol iminent si nedeterminat, insotit de o stare de rau, de agitatie)
-tahicardie (accelerarea ritmului batailor inimii)
-tegumente foarte calde (fierbinti), uscate, rosii si netranspirate (tipul clasic de insolatie) sau cu transpiratie excesiva
-varsaturi severe si diaree.

Tratamentul oboselii cauzate de caldura

Trebuie intrerupta orice activitate si pacientul trebuie sa se odihneasca.
Pacientul trebuie sa iasa din actiunea directa a razelor de soare si sa se intinda (sa se culce) intr-un mediu racoros, ca de exemplu la umbra sau intr-o zona cu aer conditionat. Picioarele trebuie ridicate de la nivelul solului. Trebuie inlaturate hainele in exces.
Pacientul se poate racori aplicand-si comprese reci sau folosind un ventilator.
Pentru a se racori rapid, pacientul isi poate pune pungi cu gheata in axile (sub brate) si pe abdomen, unde vasele mari de sange se gasesc la suprafata tegumentului.
Trebuie sa se bea apa, sucuri pentru a inlocui fluidele si mineralele pierdute. Trebuie sa se bea 1.9 litri de lichide reci la fiecare 2 pana la 4 ore. Se considera ca se consuma suficiente lichide daca urina este normala la culoare si in cantitate suficienta si pacientul urineaza la fiecare 2 pana la 4 ore.
Este necesara o perioada de odihna de 24 de ore, timp in care trebuie continuata inlocuirea fluidelor pierdute cu ajutorul unei solutii de rehidratare. Trebuie evitate activitatile fizice extenuante. In mod normal rehidratarea completa cu lichide pe cale orala dureaza in jur de 36 de ore, dar majoritatea pacientilor incep sa se simta mai bine in cateva ore.

sursa articol: sfatulmedicului.ro/

Copiii si sportul!

Fiica mea face baschet si fiul meu, inot. Cand ii duc la antrenamente, ma ingrozesc in ambele cazuri: vad copii de 10 ani care nu stiu sa alerge si copii de 8 ani cu 3 randuri de burti. Care sunt cauzele? Pai sa le tratam separat: in cazul copiilor care nu stiu sa alerge la 3 ani, 7 ani sau 10 ani, situatia este clara, parintii au preferat sa ii lase sa se joace pe tablete sau telefoane ori computere sau console. In consecinta, copiii se descurca pe device-uri electronice, nu se descurca insa la nivel fizic, real: nu li s-a dat posibilitatea sa alerge, sa se inpiedice, sa cada, sa se ridice si sa alerge iar. Ma uit in parc si ma ingrozesc cand vad ca un copil cade si imediat parintii il ingrijesc de parca ar avea cine stie ce fractura, cand ala mic, in cel mai rau caz, si-a facut vreo zgaiba....daca si-a facut-o si pe alea. Nu ridic in slavi copilaria pe care am avut-o, insa nu cred ca era copil de 5-10 ani care sa nu aiba genunchii si coatele julite continuu si nu aveam nici pe naiba. Ne curgea sange, ne ridicam si alergam mai departe.

Dar, fara sa facem vreun sport, stiam sa alergam. In cazul copiilor cu randuri de burti la 6-7 ani, situatia mi se pare incalificabila: cum sa ai un copil obez la acea varsta si sa nu fac nimic pt asta?

Cum sa continui sa il hranesti cu fast-food si la ore neregulate si sa il lasi sa stea toata ziua in casa, jucandu-se pe cine stie ce device, in loc sa il scoti in parc si sa il inveti sa mearga pe bicicleta, pe role, pe tricicleta sau trotineta in functie de varsta? Si bineinteles sa il hranesti in consecinta cu o alimentatie sanatoasa, potrivita pentru varsta lui, inclusiv la nivel cantitativ. Daca insa vezi ca respectivul copil are 5-10 kilograme in plus si de abia alearga, cum poti sa ii dai in continuare sa manance? Eu personal nu inteleg, incerc, imi dau toata silinta dar este incomprehensibil pentru mine.

Dar altul este subiectul pentru mine: sportul si copiii sau invers, relatia este reciproca, un element determina si este determinat de celalalt. In speta, ma uit la copii care fac baschet de 2 luni si au rezultate mai bune, decat copii care fac de 3 ani. De ce? Foarte simplu, pentru ca acel copil cu rezultate bune si rapide, a facut sport de mic, a invatat sa prinda o minge de mic copil, sa sara, sa cada, sa alerge, sa topaie, sa isi doreasca, sa fie motivat. La polul opus, copii de 8-9 ani, care au stat pana atunci in casa si de abia s-au miscat, nu stiu sa faca nici unul din elementele enumerate mai sus. Poate credeti ca exagerez insa vad copiii de 10 ani care nu stiu sa prinda o minge. Nu au posibilitatea fizica, sa prinda o minge, ai impresia ca bratele lor, nu au muschii necesari, coordonarea, forta, viteza necesara pentru o operatie atat de simpla. Asta ca sa nu mai vorbesc de faptul ca alergarea, saritura si in genere, orice activitate cu tenta sportiva, este atat de stangace incat ai impresia permanent, ca nu sunt bratele lor, ca au imprumutat pentru scurt timp, respectivele membre si in scurt timp trebuie sa le inapoieze. Acesti copii probabil nu pot recupera niciodata acest deficit. Asa cum copiii care sunt obezi la 7-8 ani, probabil nu vor fi niciodata zvelti.

Ma uit la copiii mei, care sunt sub media lor de inaltime, cu siguranta determinat genetic insa nu au un gram de grasime in plus, alearga corect, au o frumusete de fuleu si sar mai mult decat copii care au 2 capete peste ei. De ce? Foaret simplu pentru ca de cand au invatat sa mearga, au invatat si sa alerge, sa cada, sa se ridice, sa sara, sa prinda o minge, sa loveasca un fluturas cu o racheta, sa mearga pe role, pe trotineta, pe bicicleta, pe biciclete fara pedale, pe skateboard, pe triciclete etc. Si sunt sigur ca daca maine nu ar mai face baschet si tenis sau volei sau orice alt sport, s-ar descurca in scurt timp la fel de bine. Si asta, indraznesc sa cred ca este si datorita jucariilor de exterior pe care le-au avut de mici copii. Absolut toate jucariile pentru afara, au fost cumparate din Noriel, categoric magazinul cu cele mai bune preturi la articolele pentru copii si cele mai bune produse din punct de vedere calitativ. Acestea sunt recomandarile noastre pentru dvs, in materie de role si skateboard pentru copii:

In categoria trotinetelor pentru copii, acestea sunt recomandarile: 


Cum să-ți obișnuiești copilul să mănânce singur

Să învețe să se hrănească în mod independent este una dintre cele mai importante etape din dezvoltarea copiilor. Pentru a le fi cât mai ușor să se adapteze schimbărilor ce vor surveni, este preferabil ca micuții noștri să reușească acest lucru înainte să devină preșcolari. Nu va fi simplu, dar cu răbdare și ținând cont și de sfaturile de mai jos veți reuși cu succes să-i obișnuiți pe copii să mănânce singuri, să manipuleze așa cum trebuie tacâmurile.

De când un copil poate începe să mânânce singur

Specialiștii estimează că un copil începe să-și folosească mânuțele pentru a se hrăni singur în jurul vârstei de 8 luni. Inițial vei observa că apucă hrana (de pildă, pufuleți sau biscuiți) cu toată mâna și că va încerca să o împingă în gură. Nu de puține ori se poate să-și introducă în gură toată mânuța.
În jurul vârstei de 9-10 luni, copilul va începe să-și folosească mai multe degete pentru a apuca hrana și vei sesiza ceea ce experții numesc „apucarea sub formă de pensetă". Începând de acum înainte, mișcările de apucare se vor perfecționa, astfel încât micuțul va ajunge să se hrănească singur tot mai bine.
Nu vei greși deloc dacă vei începe să-l înveți și să-l stimulezi să mănânce adesea singur. Iată cum este recomandat să procedezi:
Oferă-i copilului alimente uscate, nu mari, cu care nu se poate îneca (spre exemplu, pufuleți)
Dă-i câte o bucățică în mână, nu mai multe
Mâncarea va fi pusă pe o tăviță, iar copilul nu va fi lăsat să ia mai multe bucăți odată, în condițiile în care poate fi tentat să le introducă pe toate în gură.
Fă-i o demonstrație de cum ar trebui să apuce mâncarea: să-și folosească degetul mare și cel arătător.
Lasă-l să exerseze de câteva ori, dar nu insista să te imite perfect, întrucât poate începe să fie frustrat și să refuze hrana. Mai bine este să-l lași să-și termine masa așa cum poate.
Poți să tai diverse alimente cu ajutorul unor cuțite cu forme, astfel încât bucățile să fie mai atractive pentru micuțul tău.  Ai grijă ca acestea să fie cât mai mici și supraveghează-l permanent cu mare atenție, evitând  să fie supus riscului de a se îneca.
Continuați să exersați așa pe măsură ce copilul devine tot mai interesat de hrana solidă. După ce vezi că începe să stăpânească mai bine „apucarea sub formă de pensetă", poți începe să-l înveți să se hrănească singur cu lingura.
Ca să-ți fie mai ușor să asiguri tranziția copilului de la fi hrănit de altcineva la a fi capabil să se hrănească independent, este necesar să-i pregătești și un mediu propice. Așa cum ne sfătuiesc și experții în metoda educațională Montessori , un copil va învăța mult mai ușor să mânânce singur dacă vei ține cont și de aceste indicații:
Lasă-l pe copil să participe la mesele în familie- De îndată ce al tău copil se simte confortabil mâncând pe scăunelul său special, ia-l la toate mesele în familie. Chiar dacă-i vei da doar o bucățică de pâine sau un biscuite, lasă-l să stea printre voi și să vă observe.
Pune un covoraș special în aria în care copilul mănâncă, astfel încât să nu fii deloc tentată să-l hrănești mai mult tu pentru a evita mizeria
Încearcă să faci rost de un scăunel special cât mai confortabil, care să-i ofere copilului inclusiv posibilitatea de a atinge pământul cu piciorușele- Dacă vei proceda așa, copilul se va simți mai în siguranță și va fi mai stimulat să încerce și mișcări noi (precum cele de manipulare a unei linguri)
Dacă este posibil, străduiește-te să achiziționezi veselă și tacâmuri nu neapărat de plastic, dar care să fie pe măsura copilului- Acestea l-ar putea încuraja să fie mai dornic să învețe să mănânce singur.
Oferă-i copilului cât mai multe alimente care se pot mânca cu mâna- Astfel, el va ajunge să fie tot mai atras să le țină singur în mână și, treptat, va ajunge să se hrănească tot mai independent.

Cum să-ți înveți copilul să mănânce singur, folosind lingura

Așa cum s-a menționat și mai sus, creșterea interesului copilului pentru altă hrană, în afară de lapte, te va ajuta să-l stimulezi mai ușor să se hrănească singur.
În general, un copil ajunge să manipuleze cu ușurință o lingură și să se servească singur în jurul vârstei de 2 ani. Pentru a reuși acest lucru, este necesar să exersați de la o vârstă mai fragedă.
Cu alte cuvinte, ne sfătuiesc experții, de îndată ce un copil ajunge să stăpânească mai bine „apucarea sub formă de pensetă", poți să-l familiarizezi cu manipularea unei linguri. Apelează la unele cât mai ușoare, preferabil din material plastic și care, eventual, să aibă și un design cât mai atractiv.
Poți să-l înveți pe copil să mănânce singur urmând pașii de mai jos:

Lasă-l să încerce

Este important să-i dai o lingură la îndemână, alături de cea cu care îl hrănești tu. Când va încerca să o introducă în gură în intervalele în care tu nu-i dai în guriță, încurajează-l în acest scop.

Încearcă să încarci lingura cu mâncare

Pentru a începe să asocieze lingura cu mâncarea, poți să-i iei mânuța și să încărcați împreună lingura. Nu exagera însă și lasă-l pe cel mic să decidă câtă mâncare ar vrea în lingură, chiar dacă observi că aceasta este aproape goală.

Oferă-i un castronel separat

Alături de castronelul din care îl hrănești, caută să-i mai oferi și un altul, în care să introducă lingura. Pentru a te asigura că nu se va murdări prea rău și că nu va risipi prea multă mâncare, nu umple de la început castronelul. Optează pentru unul din plastic, cât mai ușor de manipulat, care să aibă și cât mai multă stabilitate.
Pe măsură ce vezi că micuțul manipulează tot mai bine lingura și că reușește să o încarce cu mâncare, ce ajunge în final în gurița sa, poți să-i încarci mai mult castronelul.

Dă-i copilului două castronele

Obiectivul va fi ca al tău copil să reușească să mănânce tot mai mult din castronelul său, cu lingura sa, prin comparație cu ceea ce-i oferi tu. Ai răbdare însă, întrucât poate fi un proces de durată. Din acest punct de vedere, s-a estimat că majoritatea copiilor vor fi capabili de așa ceva cam la 2 ani și jumătate.

Ai grijă ce fel de mâncare îi pui în castronele

În special la început poate fi foarte frustrant pentru copii să se descurce cu lingura prin mâncărurile cu consistența mai lichidă.
Ideal este să-l înveți pe copil să mănânce singur oferindu-i alimente cu consistența mai groasă, precum budincă sau iaurt. Abia după ce vezi că se descurcă poți să-i introduci și alimente precum supe sau sosuri.

Fetita in scaunel special de bebelusi, ce incepe sa se hraneasca singura cu lingura

Cum să-l înveți pe copil să mănânce singur, folosind furculița

Nu te grăbi să-l înveți pe copil să se folosească de furculiță până când nu ești convinsă că manipulează așa cum trebuie lingura, stăpânind „apucarea sub formă de pensetă". Se estimează că este potrivit să începi să-l oboșnuiești pe copil cu manipularea furculiței după vârsta de 18 luni.
Pentru a vă fi mai ușor amândurora, țineți cont de sfaturile de mai jos:
Oferă-i copilului o furculiță de plastic (fără dinți prea ascuțiți), alături de alimente cu bucăți compacte, precum brânza. În schimb, tăițeii și fructele sunt moi, dar și alunecoase, ceea ce poate crea frustrare copilului.
Manipulează-i tu mânuța pentru a reuși să apuce alimentele respective cu furculița. Fii calmă și încurajează-l să încerce de mai multe ori.
Exersați de mai multe ori pe săptămână, profitând de orice ocazie ce-i va oferi copilului posibilitatea să manipuleze o furculiță.
De asemenea, fii răbdătoare și apelează inclusiv la jocuri de rol ce-i vor arăta copilului cât de bine este să ne hrănim cu furculița. Ia jucăriile sale preferate și hrăniți-le cu furculița.
Pe măsură ce crește, copilul va trebui să înțeleagă că nu toată mâncarea se poate mânca cu lingura sau cu mâinile. Este foarte important să se deprindă cu acest demers până când va merge la grădiniță!

Mama se uita cum al ei bebelus se hraneste singur

sursa articol: Qbebe

Top triciclete pentru copii - recomandari si sfaturi!




Am alcatuit pentru voi, un top al tricicletelor pentru copii, gasite in Romania, tinand cont de numerosi factori: sa fie disponibile in magazine, sa se afle la un pret decent, sa indeplineasca anumite cerinte de calitate etc.

Dar haideti sa vedem care sunt criteriile de care am tinut cont in alcatuirea acestui top:

  • greutatea tricicletelor pentru copii, trebuie sa fie cat mai mica: copilului ii va fi mai usor sa o manevreze si voua, ca parinti, sa o carati.
  • este bine ca tricicleta, de asemenea, sa nu fie foarte mare: o sa aveti nevoie probabil la un moment dat, sa o bagati in masina, sa o puneti in casa undeva, nu vreti sa va ocupe jumatate din camera.
  • atentie la materialele folosite la constructia tricicletei: calitatea plasticului, a manerelor, a rotilor
  • unele modele de tricilete, au manere pentru ghidaj...acestea prezinta avantaje si dezavantaje, o sa fie mai greu sa intre in masina, o sa fie mai usor sa ii pastrati directia bebe-ului vostru.
  • un cos de depozitare poate fi o optiune inspirata, isi poate pune acolo jucariile
Acestea sunt modelele de triciclete pentru copii, pe care vi le recomandam:
Cele mai bune preturi si cele mai multe oferte, le-am gasit in Noriel. De asemenea, la ei am gasit si cel mai bun raport calitate / pret. Data fiind reteaua imensa de magazine, practic Noriel-ul, acum, acopera toata tara, sfatul nostru este sa cumparati tricicleta de la ei. In materie de jocuri, jucarii, jucarii de exterior de genul triciclete, biciclete de copii, biciclete fara pedale, echipamente de protectie pentru copii, trotinete, role, masinute si vehicule, dar si jocuri in aer liber si jucarii pentru nisip sau jucarii de plaja pentru copii, practic nu au concurenta.




Internetul şi copiii – conexiuni primejdioase

Fie că vrem, fie că nu, Internetul a devenit deja o parte din universul copiilor de astăzi, iar în ritmul în care se dezvoltă accesul la această reţea internaţională de informaţii, pe viitor influenţa ei va spori. Pe lângă avantajele sale deloc neglijabile, Internetul reprezintă un pericol serios la adresa celor mici. De fapt, dacă ne referim strict la copii şi chiar la adolescenţii aflaţi într-o perioadă dificilă şi confuză a vieţii lor, Internetul poate face mai mult rău decât bine. Nu trebuie deloc să fii un expert în domeniu ca să înţelegi acest lucru, doar să cunoşti labilitatea mental-emoţională a celor mici, lipsa discernământului şi a experienţei de viaţă tipice vârstei, precum şi pericolele Internetului la adresa minorilor.

Copilărie online

Internetul se dezvoltă şi se diversifică continuu, precum un fractal atotputernic al dimensiunii online. Iar astăzi, majoritatea copiilor, cu precădere cei din zona urbană, au acces la Internet, nu doar la şcoală, ci mai ales acasă. Spre exemplu, încă din anul 2000 doar în Statele Unite erau 55.475.000 de case cu conexiuni la Internet, iar 99% dintre şcolile publice aveau acces la Internet.

Pentru a înţelege mai bine impactul uriaşei reţele de informaţii şi comunicaţii asupra copiilor, trebuie să recapitulăm puţin puterea de înţelegere şi formarea noţiunilor despre lumea înconjurătoare a principalelor subgrupe de vârstă ale celor mici.

Astfel, la vârsta de 3-5 ani, copilul îşi poate aminti şi aplica ce a învăţat cu o zi în urmă. El nu poate separa încă fanteziile de realitate şi trăieşte într-o lume pre-operaţională. Aceşti copii îşi pot menţine atenţia între 8-15 minute.

În intervalul următor, de 5-8 ani, copii încep să-şi stabilească propriile identităţi, joaca devine mai cooperativă şi încep să-şi dezvolte abilităţi motorii. Între 6-8 ani, lumea copilului trece de realităţile imediate, gen casă şi şcoală.

Copiii aflaţi în intervalul de 8-12 ani încep să gândească în termeni abstracţi şi devin mult mai interesaţi de interacţiunile cu ceilalţi copii.
În perioadele pubertăţii şi adolescenţei, cu toate că sunt mai maturi şi mai experimentaţi decât copiii, adolescenţii pot deveni la fel de uşor victime ale aspectelor negative ale Internetului.

S-a constatat că, în general, băieţii şi fetele sunt atraşi în egală măsură de lumea virtuală a Internetului. Comunicarea prin e-mail, serviciile de mesaje instantanee, căutarea pe Internet şi mai ales diversele reţele de socializare sunt principalele puncte de interes pentru copii. Atât băieţii, cât şi fetele participă cu sârg la întreceri online, vizitează chat room-uri şi mai ales sunt pasionaţi de urmărirea paginilor personale de pe reţelele de socializare. Tot în urma unor cercetări, s-a constatat că fetele tind să folosească mai mult Internetul pentru educaţie, teme pentru şcoală, muzică şi shopping. Băieţii, în schimb, sunt mai interesaţi de jocuri, distracţie şi gadgeturi. Ambele categorii de copii găsesc pe Internet tot ce îşi doresc legat de domeniile menţionate, ba încă mai mult...

Pericolul hărţuirii

În afară de avantajele evidente pe care le oferă Internetul celor mici, concretizate îndeosebi în surse aproape inepuizabile de informaţii sau modalităţi de a-şi spori cunoştinţele şi noţiunile de cultură generală, uriaşa reţea de informaţii şi comunicare aduce cu sine si o serie de pericole, deloc mici...

Una dintre cele mai mari primejdii la adresa copiilor care obişnuiesc să acceseze Internetul în lipsa părinţilor constă în aşa numita hărţuire online.
Dacă hărţuirea la şcoală se limitează la momente în care copilul intră sau iese de la ore, iar hărţuitorul poate fi de regulă uşor identificat şi pedepsit, hărţuirea în mediul virtual poate lua forme mult mai complexe şi mai periculoase.
Ca adulţi responsabili, fie părinţi, fie rude sau prieteni de familie, trebuie neapărat să reţinem că vremurile s-au schimbat, iar hărţuitorii periculoşi sunt pe deplin conştineţi de posibilităţile Internetului în acest sens.


În situaţia tot mai des întâlnită în care copilul sau adolescentul vrea cu orice preţ să stea pe chat, se impune o discuţie serioasă cu el (ea) despre aceste riscuri.
Iar discuţiile trebuie să se încheie doar atunci când v-aţi asigurat pe deplin că copilul a învăţat ce trebuie să facă atunci când este hărţuit cu mesaje total nepotrivite la adresa sa.
În primul rând trebuie reţinut că hărţuirile şi manipulările online ale celor mici au loc îndeosebi în lipsa adulţilor.

Puşi în situaţia dramatică în care primesc mesaje cu conţinut sexual sau ameninţări, copii se ruşinează sau se sperie, de obicei, şi cred în sinea loc că dacă spun părinţilor vor înrăutăţi situaţia. Sub adăpostul relativ al anonimatului, la care se adaugă riscul relativ scăzut de a fi identificaţi şi prinşi, indivizii periculoşi devin tot mai îndrăzneţi faţă de minori. Această situaţie este extrem de des întâlnită pe reţelele sociale, tot mai accesate de copii şi adolescenţi.

Ce este de făcut ?

Evident, dacă aruncăm un ochi în istorie, descoperim că fiecare generaţie sau epoca a avut de înfruntat riscurile sale. Pentru noi, cei de acum, fluxul uriaş de informaţii, precum şi avântul fără precedent al comunicaţiilor, a dus la această situaţie sensibilă, în care tinerii de astăzi au în faţă nu doar informaţiile de valoare şi calitate prezente pe Internet, ci şi pericolul reprezentat de numărul tot mai mare de pedofili şi obsedaţi sexuali.

Din acest motiv, experţii care au studiat şi au încercat să găsească mijloace eficiente de protecţie a copilăriei celor mici, precum şi a liniştii părinţilor, au elaborat o serie de sfaturi care, dacă sunt învăţate şi aplicate corect de cei mici, transformă navigarea pe Internet în ceea ce trebuie să fie pentru copii: o incursiune interesantă şi fascinantă într-o lume plină de informaţii noi şi folositoare.
Dar, pentru ca acest deziderat să se îndeplinească, copilul trebuie învăţat că nu e cazul să distribuie pe reţelele sociale date de contact precum adresa sau numărul de telefon şi nici - mai ales - fotografii. Prieteniile online sunt extrem de efemere, mai ales la vârste mici, iar datele personale şi de contact ale copilului pot ajunge foarte uşor la cine nu trebuie.

În al doilea rând, copilul trebuie să ştie că poate să închidă oricând, fără riscul vreunei pedepse, ferestrele de chat, e-mail-ul sau chiar computerul. În momentul în care primeşte pe mail sau chat mesaje obscene, ameninţări sau fotografii şi fragmente video cu conţinut pornografic sau violent, copilul trebuie să-şi anunţe părinţii fără teamă sau ruşine. Acest lucru este extrem de important! Adulţii trebuie să facă totul pentru ca relaţia dintre copil şi părinte să fie una deschisă, sinceră şi reciprocă, astfel încât cei mici să poată vorbi oricând cu părinţii despre potenţialele lor experienţe neplăcute din mediul online.


Zăbovind puţin asupra acestui aspect, cel mai important, de altfel, pentru experienţele celor mici via Internet, copilul trebuie să ştie că nu este obligat să deschidă astfel de mesaje, precum nici pe cele primite de la străini sau cele de tip spam. Dacă hărţuirea şi insistenţele continuă, schimbaţi adresa de e-mail, contul de pe reţelele de socializare şi nr. de telefon al copilului. În situaţia în care hărţuirile continuă sau simţiţi un pericol la adresa copilului, nu vă sfiiţi să anunţaţi poliţia. Există companii şi firme care colaborează cu autorităţile, astfel încât indivizii implicaţi în hărţuire pot fi identificaţi cu succes. Contactaţi şi furnizorul de Internet, astfel încât, dacă salvaţi mesajele periculoase primite de copii şi salvaţi adresa de e-mail sau cea de IP a expeditorului, lucrurile se vor clarifica odată ce acestea vor ajunge la furnizorul de Internet şi la poliţie.

În contextul vânzărilor şi cumpărărilor de pe Internet, copiii au devenit în prezent o categorie clară de public-ţintă pentru marketingul online. Marketingul care vizează copii şi adolescenţi este guvernat de reglementări mai stricte decât în cazul adulţilor, decoarece mentalul şi subconştientul celor mici sunt mult mai sensibile şi mai permeabile la impactul marketingului. În ţara noastră reglementările cu privire la publicitatea pe Internet sunt cuprinse în Legea 365/2002 privind Comerţul Electronic, pot fi găsite, de asemenea, pe site-ul Agenţiei Naţionale de Protecţie a Consumatorului ANPC JUNIOR, precum şi pe pagina web Norme europene privind publicitatea înşelătoare.

Trebuie să reţineţi că marketingul direct prin servicii tip e-mail sau SMS este permis numai cu acceptul persoanei vizate. Dacă copilul oferă informaţii personale atunci când ia parte la un concurs pe Internet, este foarte posibil ca cel mic să-şi dea acceptul pentru a primi mesaje publicitare, fără să fie conştient de acest lucru.

Alte câteva recomandări

Trebuie să reţinem că pe multe site-uri de socializare sau forumuri de discuţii variate, utilizatorii sunt rugaţi să se înregistreze sau să-şi ofere date personale pentru avea acces la serviciile oferite, precum şi la dreptul de a posta şi a interacţiona cu membrii reţelelor respective. Evident, există riscul ca administratorii site-urilor să nu păstreze confidenţialitatea datelor personale, chiar dacă dezvăluirea acestora este interzisă de lege.

O altă problemă majoră prezentă atunci când minorii accesează Internetul o constituie pornografia. Literalmente, Internetul abundă în site-uri cu materiale pornografice, unele de-a dreptul abjecte şi deviante, iar accesul la ele este extrem de simplu şi la îndemâna oricui. Doar nu îşi închipuie nimeni că paginile pe care scrie "Click only if you are 18 years or older" vor opri curiozitatea celor aflaţi la pubertate sau chiar de vârste mai mici.

Abundenţa materialelor pornografice pe Internet a devenit o problemă atât de mare, încât au fost create programe speciale care, odată înstalate în PC-urile sau laptop-urile celor mici, blochează accesul pe site-urile cu conţinut nepotrivit pentru inocenţa copilăriei.
O altă metodă de siguranţă este cea care vizează politica de confidenţialitate. În acest sens puteţi verifica dacă serviciul de Internet folosit are o politică corespunzătoare, care să explice clar cum vor fi folosite informaţiile, pe ce perioadă de tim şi în ce scopuri.


Încă mai important, puteţi urmări pe cel fel de site-uri sau portaluri intră copii dvs. Există mulţi furnizori de Internet care oferă o listă exactă a site-urilor accesate de toate computerele dintr-o casă, întocmai cum se poate verifica lista telefoanelor date sau primite în decursul unei zile, săptămâni sau luni.

Trebuie să ne reamintim mereu că Internetul, în ciuda vastităţii şi complexităţii sale, precum şi a ritmului uluitor de dezvoltare, nu este altceva decât un serviciu supus aceloraşi legi şi reguli precum viaţa reală. Defăimarea, insultarea, racolarea, hărţuirea, pedofilia sau ameninţarea cuiva prin intermediul online sunt prin definiţie infracţiuni care trebuie pedepsite.
Copii trebuie să se bucure de o copilărie normală, frumoasă, liniştită, veselă şi curată. Chiar şi în epoca Internetului.
Depinde doar de noi, cei adulţi să le-o oferim.

sursa articol


Camasi pentru copii!

Mi-am dat seama nu de mult timp, ca astia mici nu au in sifonierul lor, decat tricouri. Nici un fel de camasi pentru copii. Au devenit intre timp, camasile desuete si nu am aflat eu? Ma rog, a trebuit sa mergem sa facem poze pentru pasaport si cand sa imi imbrac copiii, mi-am dat seama ca nu avem nici un fel de camasi de copii. Am intrebat-o pe sotie, care mi-a confirmat ca astia mici nu au decat tricouri pentru ca desi cauta camasute de copii de ceva vreme, nu a gasit nicaieri ceva de calitate si la un pret decent.
Chiar nu aveam timp de pierdut prin magazine, de stat in trafic si de pierdut timpul pe la cozi, mai ales ca m-am saturat sa aflu ca nu au cine stie ce marime, ca modelul ala nu il mai au disponibil si asa mai departe, in consecinta am hotarat sa comandam online.

Pe scurt, in materie de hainute pentru copii, am gasit tot ce cautam si multe pe deasupra in Noriel.

Efectiv orice iti trece prin cap pentru imbracaminte copii, de la rochitepijamale pentru copiibody bebecompleuri bebelusisalopete bebelusiseturi nou nascutifustite copiipantalonasi copiicolanti copii etc.

Mai mult de atat am gasit toate hainutele pentru copii la preturi foarte mici, inafara de asta modele foarte frumoase, materiale de calitate si la peste 150 de lei, aveam transport gratuit.

In materie de hainute, am pornit de la urmatoarele idei:

Materialul.

Bumbac, bumbac si bumbac!

Fie el organic sau nu, bumbacul e cel mai indicat pentru pielea sensibila a copiilor. Primele hainute nu trebuie sa fie din materiale sintetice sau care au in compozitie orice fibra nenaturala. Cu timpul, o sa incepi sa faci abateri de la bumbac, dar pentru inceput e cel mai sanatos.

Marimea

Varianta cea mai la indemana este sa intrebi vanzatoarea. De multe ori, ele stiu cel mai bine. Dar, ca sa te poti descurca si singura, citeste etichetele: marimile sunt pe luni sau pe centimetri. Nu cumpara foarte multe haine pentru acelasi sezon, copiii cresc uimitor de repede in primele luni si ii vor ramane mici numaidecat.

Pregatirea

Dupa ce le-ai cumparat hainutele, spala-le, fie ca le speli cu detergent special pentru bebelusi sau cu unul normal. Pana sa le cumperi tu, poate au pus multi mana pe ele sau au stat pe raft si au praf in ele, aici ai un mare avantaj daca vei cumpara online. Calca-le hainele si pune-le intr-o punga curata pana la momentul zero.

Hainele pentru copii trebuie să fie din materiale bune

În cazul hainelor pentru copii şi mai ales pentru copii mici, trebuie să vă orientaţi spre haine realizate din cele mai bune materiale – bumbac, flanel, catifea, blugi şi lână. Fibrele sintetice nu ţin atât de bine umezeala departe de pielea copilului şi pot inhiba accesul aerului. Aceasta este o cauză frecventă a iritării pielii. Deci atunci când alegeţi haine pentru copilul dvs., căutaţi calitatea. Mulţi producători oferă haine realizate din materiale naturale şi durabile. O garanţie în acest sens este faptul că hainele nu vor intră la apă, culorile nu se vor estompa după mai multe spălări, iar cusăturile nu se vor desface când te aştepţi mai puţin.

Croiala hainelor decide confortul
Bineînţeles că hainele cu o croiala unică ne plac cel mai mult. Cu toate acestea, înainte de cumpărare, merită să vedeţi dacă moda merge mână în mână cu uşurinţa de utilizare.

Un copil mic nu poate să-ţi spună că bluziţa este incomodă sau că ceva îl înţeapă. El îşi exprimă frustrarea prin plâns, nervozitate sau mârâială. În cazul copiilor mici alegeţi haine care se prind pe umăr. În felul acesta veţi fi siguri că în timpul mişcărilor închiderea nu intră în trupul firav al micuţului. Pantalonii cu capse pe toată lungimea cracului facilitează schimbarea rapidă, chiar şi atunci când sunteţi departe de casă.

In materie de camasi pentru copii, am luat in considerare urmatoarele modele:






Afla cum il inveti pe bebe sa fie ordonat la masa!

Alimentatia bebelusului tau este unul dintre cele mai importante aspecte de care trebuie sa te ingrijesti. La fel de important este si sa il inveti cum sa fie ordonat la masa. Bineinteles, in primele luni de viata, acest lucru va fi posibil doar prin mici trucuri si ulterior, vei putea trece la semne si sfaturi evidente. Hai sa vedem ce trebuie sa faci, de la o etapa la alta, cronologic!
Sa incepem cu inceputul !
Majoritatea nou-nascutilor mananca la fiecare 3-4 ore si vei dori poate chiar sa iti obisnuiesti bebele cu o rutina a alimentatiei, hranindu-l regulat. In jurul varstei de 1 luna si jumatate, bebelusul se poate obisnui cu o astfel de rutina. Cand va fi cazul, va da semne ca ii este foame prin plans, agitatie, degetelele bagate in gura sau prin faptul ca isi intoarce capul catre tine si deschide gurita.

Atunci cand se va simti satul, bebelusul va intoarce capul de la san sau biberon si isi va exprima refuzul cum poate. Tine cont ca toti bebelusii au nevoie sa ragaie dupa ce mananca, iar unii dintre ei ar putea avea nevoie sa ragaie chiar si in timp ce mananca, pentru ca trebuie sa elimine gazele formate si aerul pe care il iau odata cu laptele in timul alaptarii.

Introducerea biberonului

Daca vrei sa ii dai lapte si cu biberonul, afla ca este bine sa faci asta dupa cel putin 4 saptamani de alaptare. Pentru prima data, ar fi bine sa lasi pe altcineva sa i-l ofere, pentru ca cel mic sa faca distinctia ca nu mai este total dependent de sanul tau.

Ofera-i primul biberon atunci cand stii ca se apropie momentul urmatoarei mese, pentru ca cel mic sa il primeasca mai calm, altfel bebelusul va fi agitat din cauza foamei si nu va avea rabdarea necesara primirii biberonului in alimentatia lui. Atunci cand cel mic este iritat, il poti lasa sa se linisteasca si poti incerca apoi, din nou.

Daca micutul nu este de acord din prima cu noua metoda de alimentatie, nu te ingrijora si nu iti pierde cumpatul. Primirea si acceptarea biberonului este tot o forma de educatie pentru bebelus, asadar cere atentie, rabdare si intelegere din partea ta.


Bebelusul si alimentatia solida

Iata ca a venit si momentul diversificarii alimentatiei! Acest moment este propice cand bebe are cel putin 4 luni, iar pentru acceptarea alimentelor solide, trebuie ai in vedere urmatoarele aspecte:
- bebe isi controleaza gatul si poate sta asezat, sprijinit de tine sau de ceva mai tare;
- micutul stie cum sa iti arate ca este interesat de un anumit aliment;
- micutul stie cum sa iti arate ca s-a saturat;
- te imita cand mananci;
- arata ca vrea un obiect sau un aliment, intinzandu-se spre acesta.

Bebelusul poate sa manance singur ?

Da, bebe poate sa manance singur in jurul varstei de 6 luni! Ce progres rapid in doar jumatate de an, nu-i asa? Iata ca micutul tau s-ar putea sa se plictiseasca de biberon si ar fi bine sa ii oferi o cana special pentru bebelusi. Totusi, nu il forta! Ofera-i cana doar cand respinge biberonul. Treptat, va renunta la el definitiv.

Cu siguranta, bebelusului tau ii va placea sa consume singur alimente pe care le poate tine usor in mana. Este felul lui de a-ti arata si de a-si demonstra ca se poate descurca si in situatii "grele". Din pacate, la aceasta varsta nu are stabilitatea si coordonarea necesare pentru a duce la gura o lingura.

 
Pentru a-i stimula increderea in sine si pentru a-i dezvolta coordonarea si atentia in timpul mesei, ii poti da alimente mici, pe care le poate gusta si manca usor, ducand manuta la gura. In viitorul nu foarte indepartat, va putea sa manance in totalitate singur.

Invatandu-l pe bebe cum sa manance

Nu fi surprinsa sau dezamagita daca bebe mai scuipa sau respinge felurile noi de mancare. In fond, nici tie poate ca nu iti plac toate preparatele pe care le incerci, iar pentru bebelusi este chiar normal sa faca asta din cand in cand.

Nu te ingrijora si nu da vina pe calitatile tale de mamica gospodina! Nu gustul sau mirosul il fac pe bebe sa scuipe mancarea, ci faptul ca nu este obisnuit cu ea. Daca totusi, bebe scuipa in repetate randuri acelasi fel de mancare, ar fi bine sa renunti sa i-l dai pentru o perioada mai maricica de timp. De timp are si micutul nevoie, pentru a se obisnui cu tot ce e nou.

La masa cu oamenii mari

La minunta varsta de 9 luni, bebe isi castiga dreptul de a sta la masa cu cei mari. Ce-i drept calitatile si aptitudinile lui il recomanda pentru asta. De ce ? Pentru ca poate duce lingura la gura, poate mesteca si plescai in voie fara sa fie deranjat de noutatea alimentelor sau de cei din jur. Din contra, ii va placea sa socializeze !

 
Faptul ca il asezi pe bebe la masa alaturi de voi este un episod extrem de important pentru dezvoltarea psihologica si socializarea copilului. In plus, este un pas in plus in educatia de la masa a celui mic, care va incerca la o scara destul de mica totusi, sentimentele de respect, rusinare sau placere de a comunica.

Dezordine la masa? Exista solutii!

Bebe are aproape 11 luni, este activ, curios si uneori, cam neatent. Nu este de mirare ca va da mai multa mancare pe haine decat va inghiti. Nu este nimic grav. La inceput, poti privi totul ca pe o joaca, asa cum priveste si copilul tau!

Bebelusul nu va putea cunoaste mediul inconjurator si pe sine insusi, decat prin interactiune cu acest mediu, asa ca joaca cu mancarea are printre altele scopul de a invata despre temperaturi, texturi si chiar legea gravitatiei. Ca si celelalte perioade si aceasta perioada va avea un final, asa ca ar fi bine sa fii rabdatoare cu micutul, insa nu intr-atat incat sa incurajezi un astfel de comportament pe termen lung.

Stiu, iti va fi greu sa nu razi cand isi va pune farfuria cu mancare in cap, insa rasul tau nu va fi altceva decat o confirmare ca ceea ce face este in regula si starneste chiar buna ta dispozitie, nicidecum dezaprobul.

Cand varsa mult lapte pe jos, arata-i cum iei servetelul, spune-i la ce foloseste si incurajeaza-l sa te ajute sa cureti laptele varsat. Astfel, chiar de la 11-12 luni, micutul va incepe sa inteleaga ce inseamna sa faci curatenie.

Incearca sa dojenesti dezordonarea lui si sa incurajezi purtarea buna, ordonata, mai ales la masa sau de fata cu alte persoane. Chiar daca este mic, bebe va intelege mai multe decat crezi.

Intre timp, te sfatuiesc sa tii aproape o carpa umeda, o laveta uscata si o bavetica in plus!

sursa articolului