Rolul de părinte implică numeroase responsabilități și strategii pe care adultul le adaptează în funcție de nevoile specifice copilului. Uneori este mai dificil decât am crede, flexibilitatea adultului fiind necesară și adesea adaptarea este elementul cheie pentru o bună relație părinte copil. Într-un articol anterior colega noastră dr. Oana Niculae ne-a prezentat câteva din caracteristicile copilului cu voință puternică, în acest material primim și câteva sfaturi utile.
1. Evitați luptele pentru putere prin utilizarea rutinelor și a regulilor.
2. Copilul dvs. cu voință puternică vrea să preia iniţiativa mai mult decât orice...lăsaţi-l să se ocupe de cât mai multe dintre activitățile lui. Nu îl bateţi la cap să se spele pe dinți, întrebaţi-l "Ce altceva mai trebuie să faci înainte de a pleca?" Dacă el așteaptă să îi spuneţi dvs. puteţi spune: "În fiecare dimineață vom mânca, periem dinții, folosim toaleta." Copiii care se simt mult mai independenţi și mai responsabili de ei înşişi vor avea mai puțină nevoie să se răzvrătească și să fie în opoziție.
3. Lăsaţi-l să facă alegeri. Dacă îi daţi ordine, el va fi aproape sigur deranjat. Dacă oferiți o alegere, el se simte ca propriului său stăpân. Desigur, îi oferim doar alegerile cu care suntem de acord să le facă în acord cu vârsta sa. De exemplu: dacă vreţi să mergeți la magazin şi nu este negociabil însă cu toate acestea el vrea să rămână în joc, o alegere potrivită este: "Vrei să plecăm acum sau în zece minute?"
4. Permiteţi-i să aibă autoritate pe trupul lui. "Am auzit că nu doreşti să porţi jacheta astăzi. Cred că este frig și eu sunt cu siguranță voi purta un sacou. Desigur, eşti responsabil de propriul corp, atâta timp cât te îngrijeşti de sănătatea şi siguranţa ta.... Dar mi-e teamă că îți va fi rece afara, iar eu nu voi dori să mă întorc acasă. Ce zici dacă am pune jacheta ta în rucsac, iar apoi vom avea, dacă te răzgândeşti ". De mult ori în această situaţie, îngrijorarea părinţilor este legat de riscul de boala...copilul nu va ajunge la acest deznodământ după o singură experienţă daca nu faceţi din faptul că copilul va cere jacheta un câştig personal al dvs. în lupta cu el. În situaţia contrări copilul îşi va aminti din această experienţă că a purta jacheta este o pierdere şi un câștig...acela că mă simt confortabil în loc să îmi fie frig. În plus pentru copii este greu să-și imagineze senzație de frig, atunci când este atât de cald în casă și o jachetă pare în această situaţie un lucru nefolositor. Copilul este sigur că are dreptate - corpul lui îi susţine asta şi de aceea se opune atât de natural. Noi ca părinţi nu ne dorim subminarea încrederii în sine a copilului ci să învețe că nu există nicio rușine în schimbarea unor păreri după ce ai mai multe informaţii.
5. Nu-l împingeţi în direcţii opuse în raport cu dvs. Dacă adoptaţi o poziție puternică şi de neclintit rapid, puteți provoca cu ușurință copilul şi atunci el vă va sfida doar pentru a dovedi că are un punct de vedere. Veţi știi astfel când aţi ajuns într-o luptă pentru putere și atunci este recomandat să vă opriţi, să respiraţi și să vă amintiți că victoria într-o bătălie cu copilul dumneavoastră mereu aduce după sine riscul să pierdeţi puncte în domeniul care este cel mai important: relaţia părinte-copil. În cazul în care aveţi dubii spuneţi-i "Ok, poți decide acest lucru pentru tine." Dacă el nu poate face o alegere potrivită, atunci încurajaţi-l să găsească o altă cale pentru a-şi satisface nevoia de autonomie, fără a-şi compromite sănătatea sau securitatea.
6. Faceţi un pas în afara luptei pentru putere şi lăsaţi-vă copilul să iasă din această poveste cu "faţa curată". Nu trebuie să dovediţi că aveţi dreptate şi în nici un caz nu ar trebui să încercați să îl înfrângeţi pe copilului dumneavoastră sau să îl obligaţi să adere la opiniile tale. El poate fi nevoit să facă ce îi spuneţi, dar are dreptul să aibă propriile păreri și sentimente legate de aceasta.
7. Ascultaţi-vă copilul. Dvs., ca adult, aţi putea presupune în mod rezonabil că știţi ce este mai bine. Dar tot aşa cum dvs. aveţi o voință puternică , tot aşa copilul are o voință puternică ca urmare a integrității lui şi încearcă să protejeze ceva ce pare important pentru el. Numai prin ascultarea cu calm a argumentelor pe care vi le spune și prin reflectarea cuvintelor lui, copilul ar putea să înțeleagă că nu vă opuneţi la ceea ce el îşi doreşte să facă. O afirmaţie de tipul: "Am auzit că nu doreşti să faci baie. Poți să-mi spui mai multe despre asta?" v-ar putea aduce informațiile pe care vă e teama că nu le veţi afla; copilul are un motiv care este important pentru el şi dvs. nu-l veţi afla dacă intraţi într-o luptă şi îl obligaţi să intre în cadă.
8. Încercaţi să priviţi din punctul lui de vedere. De exemplu, el poate fi furios pentru că i-aţi promis că îi spălați pelerina cu Superman și apoi aţi uitat. Pentru dvs. el este încăpățânat dacă se supară si nu acceptă sau insista să o spălaţi, pentru el însă este justificată supărarea și dvs. sunteți ipocrită, pentru că nu este acceptabil nici legat de dvs. să nu vă respectaţi promisiunile făcute lui. Ce este de făcut în această situaţie? Dvs. vă cereţi scuze pentru că nu v-aţi respectat promisiunea, îl reasiguraţi că vă străduiţi să vă țineţi promisiunile și mergeţi împreună să spălaţi pelerina. Luaţi în considerare modul în care aţi vrea să se poarte cu dvs. și purtaţi-vă şi dvs. la fel cu el.
9. Disciplinaţi prin consolidarea relației şi nu prin pedepse. Copiii nu învață nimic atunci când sunt în mijlocul unei lupte deoarece, ca noi toți, atunci adrenalina este descărcată la un nivel crescut și în aceste condiţii procesul de învățare se oprește. Copii se comportă corespunzător pentru că vor să ne bucure. Cu cât vă luptaţi mai mult și îl pedepsiţi mai mult, cu atât mai mică va fi dorința lui de a vă face pe plac.
10. Oferiţi-i respect și empatie. Cei mai mulţi copii cu voinţă puternică se luptă pentru respect. Dacă îl oferim oricum,ei nu mai au nevoie să se lupte pentru a-şi proteja statutul. Și, la fel ca oricare dintre noi, îi ajută foarte mult dacă se simt înțeleşi. Dacă vedeți punctul său de vedere și credeţi că el a greșit - de exemplu, el vrea să poarte pelerina cu Superman la biserică și credeți că e nepotrivit – îi puteţi oferi o abordare empatică prin felul în care îi setați limita. "Ştiu că adori această pelerină și îți dorești să o porţi, dar atunci când vom merge la biserică nu putem purta pelerină. Ce ar fi dacă am lua-o cu noi astfel încât să o poţi purta în drum spre casă? "
dr. Oana NICULAE
medic specialist psihiatrie pediatrică
sursa