Acest articol se adresează celor care doresc să experimenteze puţin cu setările manuale ale aparatului foto, din dorinţa de-a realiza poze mai frumoase sau mai artistice. Vom discuta în mod special de aparate foto compacte, însă aproape toate setările şi parametrii de mai jos se regăsesc şi la aparate DSLR. Cunoscătorii pot ajuta cu sfaturi adiţionale în casuţa de comentarii de la final.
Modurile manuale ale aparatelor foto
P, A, S, M sau P, Av, Tv, M în traducere liberă
Aceste litere indică modurile de fotografiere Program, Apperture Priority, Shutter Priority şi Manual. Pentru aparatele de la Canon, aceste indicative sunt P, Av, Tv şi M. Modul Program este un mod semi-automat, Aperture Priority se traduce prin prioritate de diafragmă, iar Shutter Priority prin prioritate de timp de expunere. Fiecare din ele permite un anumit nivel de control al parametrilor fotografiei, parametri pe care-i vom prezenta pe scurt mai jos.
Parametrii unei fotografii
Valoarea ISO
Dacă am vrea să intrăm în detalii, am putea vorbi despre zeci de parametri. Cum articolul de faţă nu este unul de specialitate, ne vom limita la parametrii principali ai unei fotografii. Atunci când senzorul foto a înlocuit filmul foto, producătorii de aparate foto au încercat să păstreze un parametru foarte important şi anume valoarea ISO. Aceasta indică nivelul în care filmul sau senzorul este sensibil la lumină.
Cei care au folosit aparate cu film ştiu că vara se cumpărau filme cu ISO 100 sau 200 pentru că majoritatea pozelor erau realizate în condiţii de lumină puternică. Pentru fotografiile de interior sau cele care se făceau în lumină mai slabă erau preferate filmele cu ISO 400. La aparatele foto compacte actuale, valorile ISO variază între 100 şi 6400. Unele permit folosirea unor valori ISO şi mai mari, însă utilitatea lor este scăzută.
Aparatele foto compacte nu permit schimbarea valorii ISO în modurile automate, însă ea este accesibilă în modurile manuale. Efectul acestei schimbări? O calitate mai bună sau mai slabă a imaginii, aşa cum vom vedea în continuare.
ISO 400, F4.0, 1/125 s
Timpul de expunere
Acesta este un parametru destul de uşor de explicat. Timpul de expunere este timpul în care senzorul primeşte lumina prin obiectiv pentru a imortataliza un cadru. În cazul camerelor foto compacte, senzorul este expus în continuu pentru a putea transmite imagini către ecranul aparatului. Atunci când este apăsat declanşatorul sau butonul pentru a face o poză, un mecanism acoperă senzorulul şi apoi îl expune pentru o perioadă de timp scurtă şi precisă la lumina ce intră prin obiectiv. Această perioadă de tip se măsoară în secunde şi poate varia între 1/1000 s şi 30 s.
De cele mai multe ori veţi vedea pe ecranul aparatului parametri precum 1/30 sau 1/6 sau 1/250. Aceştia indică un timp de expunere de 1/30 s, 1/6 s sau 1/250 s. O primă aplicaţie practică pentru timpul de expunere este obţinerea unor imagini clare sau a unor imagini mişcate. În general, dacă timpul de expunere este mai mic de 1/40 s, imaginile vor fi clare dacă aparatul foto nu este aşezat pe un suport sau trepied şi nu este folosit un sistem activ de stabilizare a imaginii. Sistemele digitale de stabilizare nu trebuie luate în seamă.
Un sistem optic de stabilizare a imaginii, inclus în obiectiv sau integrat în suportul senzorului permite realizarea unor imagini clare chiar şi cu un timp de expunere de 1/8 s. Pentru timp mai mari de expunere, cum ar fi 1/3 s, aparatul trebuie fixat pe un suport sau pe un trepied.
Deschiderea diafragmei sau apertura
Aceasta este controlată direct în modul A sau Aperture Priority. Diafragma este cea stabileşte câtă lumină ajunge la senzor. Puteţi să v-o imaginaţi ca deschidere rotundă cu arie variabilă aflată în faţa senzorului. Apertura este gradul de deschidere al diafragmei şi se măsoară în număr F. Pentru cei interesaţi, acest număr F este un raport între distanţa focală şi diamtrul efectiv al deschiderii.
Atunci când sunteţi în modul manual A, pe ecran va fi afişat numărul F. Cu cât este mai mare, cu atât diafragma este mai închisă. Cu cât F-ul este mai mic, cu atât diafragma este mai deschisă şi la senzor ajunge mai multă lumină.
Echilibrul între ISO, apertură şi timpul de expunere
Pentru ca o poză să arate bine trebuie să existe un echilibru între aceşti trei parametri. Cu apertura şi timpul de expunere fixe, fotografiile arată diferit la valori ISO diferite. Aici intră în scenă automatizarea dată de aparatele foto digitale. În modul Auto, aparatul analizează scena ce urmează a fi imortalizată şi stabileşte o valoare ISO, o apertură sau deschidere a diafragmei şi un timp de expunere.
Din păcate, algoritmul automat implementat de producător nu se jenează să aleagă valori ISO mari dacă lumina nu este foarte bună. Implicit, calitatea imaginii este afectată de zgomotul de imagine, cunoscut popular sub denumirea de purici. Aici intervin modurile manuale, în care valoarea ISO este stabilită de utilizator.
Cum ştii ce valoare ISO să foloseşti
Dacă ai folosit în trecut un aparat cu film foto, poţi să pleci de la acelaşi principiu: în lumină naturală puternică foloseşti ISO 100, iar în interior ISO 400. Majoritatea aparatelor foto digitale compacte oferă cea mai bună calitate a imaginii între ISO minim şi ISO 200. La valori ISO mai mari de 400 încep să apară puricii de care vorbeam sau zgomotul de imagine. Dacă vreţi să vedeţi cum se descurcă aparatul pe care-l deţineţi la diverse valori ISO, puteţi să faceţi următorul test. Într-o cameră luminată potrivit, aşezaţi aparatul pe o masă sau pe un trepied. Activaţi modul P, declanşarea temporizată la două sau 10 secunde şi faceţi câte o poză cu fiecare valoare ISO din meniu. Analizaţi apoi aceste imagini la mărime 100% pe ecranul calculatorului şi veţi vedea diferenţele.
ISO 100 - detaliu
Calitatea imaginii are de suferit din cauza valorilor ISO doar atunci când lumina nu este foarte bună. În lumină naturală puternică, în modul Auto, aparatul va seta singur un ISO mic. Când aveţi de fotografiat un cadrul cu lumină redusă aveţi mai multe opţiuni. Fie folosiţi un ISO ceva mai mare şi atunci veţi avea un timp de expunere destul de mic pentru ca imaginea să nu fie mişcată, fie folosiţi un ISO mai mic, însă va trebui să stabilizaţi camera pe un obiect fix sau pe un trepied.
ISO 800 - detaliu
Puteţi spune că şi blitzul este o soluţie, însă în cazul camerelor compacte el este inutil la o distanţă mai mare de patru metri. Veţi descărca blitzul degeaba dacă vreţi să pozaţi o clădire în condiţii de lumină slabă. În plus, blitzul va scoate în evidenţă persoanele sau obiectele din primul plan, restul fotografiei urmând să fie întunecată. Utilizarea blitzului este justificată doar pentru fotografierea unor persoane sau a unor obiecte aflate la distanţe mici.
Modul P sau Program
În modul P utilizatorul selectează valoarea ISO şi alţi parametri secundari (balans de alb), aparatul urmând să stabilească ce timp de expunere şi ce diafragmă să folosească. Se poate spune că acesta este un mod semi-automat şi se pretează pentru multe situaţii. Din nefericire, el poate da uneori şi rezultate mai puţin plăcute, folosind fie o deschidere maximă a diafragmei, fie timpi de expunere prea mari care dau imagini mişcate. Pentru un nivel de control mai sporit trebuie alese modurile A (Av) sau S (Tv).
Modul A, Av sau Aperture Priority
În acest mod utilizatorul poate controla apertura, alături de valoarea ISO. Acesta este modul pe care-l prefer personal deoarece îmi oferă un nivel de control optim al fotografiei. În continuare voi încerca să explic felul în care fotografia este afectată de deschiderea diafragmei.
Atunci când facem o fotografie, observăm că nu toate obiectele din ea sunt în focus sau clare. Unele se văd puţin în ceaţă sau neclare. Acestea din urmă nu se află în zona de clar a imaginii. Deschiderea diafragmei stabileşte cât de scurtă, sau cât de lungă este zona de clar. Atunci când numărul F este mare, zona de clar este foarte lungă şi aproape toate obiectele din imagine vor fi clare. Vom vedea clar atât un pom aflat la doi metri depărtare, cât şi un bloc aflat la câţiva zeci de metri.
Număr F mare - aproape toate obiectele se văd clar
În cazul unui portret realizat în natură, faţa subiectului va fi aproape la fel de clară precum muntele din fundal. Dacă folosim un număr F mic, adică o deschidere mare a diafragmei, zona de clar se îngustează foarte mult. Această setare ne oferă posibilitatea să realizăm poze "artistice", în care elementele din fundal sunt foarte neclare, iar subiectul este foarte bine definit. Pentru a testa obţinerea unui astfel de efect, fotografiaţi o latură a unei mese ori o balustradă de-a lungul ei. Folosiţi întâi cel mai mare număr F pentru ca ea să fie clară pe aproape toată lungimea şi apoi cel mai mic număr F pentru a vedea diferenţa.
Număr F mic - fundalul nu se mai află în zona de clar
Modul A şi un număr F cât mai mic sunt recomandate pentru fotografia Macro, adică prin apropierea aparatului la câţiva centimetri de subiect. Floarea sau insecta se vor vedea foarte clar, iar imaginea din fundal va fi în ceaţă. Fundalul neclar poartă numele de bokeh, o denumire provenită din japoneză care poate să se refere şi la aspectul estetic al acestui efect. Cu cât numărul F este mai apropiat de 2.0 sau chiar mai mic, cu atât fundalul va fi mai neclar şi efectul mai accentuat.
Aparatele foto compacte oferă în general un obiectiv cu F2.8 sau mai mare. Mai mulţi producători au lansat însă de curând modele compacte de top cu obiective cu F mic sau foarte luminoase. Menţionăm aici Canon S95, Panasonic LX5, Nikon P300 şi Olympus XZ-1.
Modul S, Tv sau Shutter Priority
În acest mod, utilizatorul poate schimba timpul de expunere şi valoarea ISO, aparatul urmând să aleagă apertura sau deschiderea diafragmei potrivită. Modul S nu are foarte multe aplicaţii în cazul aparatelor foto compacte, însă poate fi folosit pentru fotografie nocturnă cu expunere prelungită. Selectaţi o valoare ISO mică, fixaţi aparatul pe un trepied şi setaţi un timp de expunere de câteva secunde. Veţi obţine poze mult mai bune decât dacă le-aţi fi făcut în modul auto cu aparatul în mână.
Modul manual S sau Tv
Modul M sau Manual
În acest mod, utilizatorul putea selecta atât timpul de expunere, cât şi apertura şi valoarea ISO. El este recomandat atunci când vreţi să imortalizaţi detalii care nu ar fi vizibile într-o poză cu expunere normală. Cu alte cuvinte, vreţi să faceţi poze mai deschise sau mai închise pentru a scoate în evidenţă anumite detalii. Nu vă deranjează că unele zone din fotografie sunt foarte luminoase ori prea întunecate.
Dacă doriţi să faceţi experimente cu acest mod, vă recomandăm să alegeţi un cadru nocturn şi să vedeţi cum arată poza cu timp de expunere lung şi diafragmă foarte deschisă ori cu timp de expunere şi mai lung şi diafragmă ceva mai închisă.
Ajustarea expunerii
Să presupunem că nu sunteţi mulţumiţi cu expunere selectată automat de aparatul foto într-unul din modurile P, A sau S. Puteţi să treceţi în modul M, însă aceasta nu este o soluţie rapidă. Ea poate fi oferită de ajustarea expunerii. Majoritatea aparatelor foto au fie un buton dedicat, fie o funcţie rapidă în meniuri, indicate prin simbolul +/-. Autunci când este activată ajustarea expunerii, o rotiţă sau două butoane vă permit să setaţi un anumit nivel de supraexpunere sau subexpunere al imaginii. Puteţi să testaţi această facilitate în modul P cu o scenă mai luminoasă sau mai întunecată.
La final
Dacă deţineţi un aparat foto digital compact şi nu sunteţi mulţumit de calitatea imaginii, puteţi lua în considerare achiziţionarea unui DSLR. O alternativă mai compactă este reprezentată de aparatele foto cu senzor de DSLR, dar fără ocular optic. Cele mai cunoscute sunt cele din gama Micro Four Thirds de la Panasonic şi Olympus sau cele din seria NEX de la Sony. Dacă veţi învăţa să folosiţi modurile manuale la un aparat foto compact, trecerea la un DSLR va fi foarte uşoară. Modul Auto al unui DSLR sau al unui aparat foto Micro Four Thids iroseşte o parte din potenţialul dispozitivului. În plus, dacă doriţi cu adevărat să faceţi fotografii mai frumoase, însuşirea cunoştinţelor despre parametrii fotografiei vă va ajuta foarte mult.
sursa
