Profunzimea de camp este versiunea romaneasca a notiunii de DOF, acronim pentru "depth of field", si este definita ca portiunea dintr-o imagine exprimata ca distanta care este clara. Atunci cand focalizam intr-un anumit punct, vom obtine o zona clara in planul ce contine acest punct paralel cu cel al senzorului aparatului foto.
Inainte sa intram in detalii tehnice, cateva cuvinte despre folosirea notiunii. Profunzimea de camp poate fi mare, atunci cand zona clara este adanca (de exemplu, la un peisaj realizat cu un obiectiv grand-angular in care distanta de focalizare este de 5 metri, iar diafragma este inchisa la f/8) sau mica, atunci cand zona clara este ingusta (de exemplu, la un portret realizat cu un obiectiv telefotografic la o distanta de focalizare de 2 metri, iar diafragma este deschisa la f/2.8).
In mod clasic, profunzimea de camp este influentata de catre distanta focala utilizata, diafragma folosita si distanta dintre aparatul foto si subiect. Totusi, mai exista un factor despre care se vorbeste mai putin, si anume pata de difuzie.
Pata de difuzie
In limba engleza, terminologia corecta este "maximum permissible circle of confusion diameter limit", iar in limba romana, corect este "limita considerata acceptabila a petei de difuzie", dar pentru a usura intelegerea notiunii ne vom referi la aceasta doar ca "pata de difuzie".
Termenul se refera la cel mai mic element dintr-o imagine care poate fi perceput ca fiind clar de catre ochiul uman.
In fotografie, fiecarui format de imagine (adica diferiti senzori, FX, DX sau CX) ii este asociata o valoarea a petei de difuzie, ce este direct proportionala cu dimensiunea senzorului. De exemplu, formatului CX ii este asociata valoarea 0,011 mm, celui FX 0,03mm, iar senzorilor din aparatele COOLPIX valori si mai mici. Cu cat senzorul este mai mic, cu atat profunzimea de camp este mai mare. In cazul aparatelor compacte, pentru a avea o profunzime de camp mica, trebuie folosite distante focale lungi si distante mici de focalizare.
Trebuie precizat ca aceasta asociere dintre dimensiunea senzorului si valorile petei de difuzie este mai mult o conventie, pentru ca in realitate ea depinde de acuitatea vizuala, de conditiile de vizualizare si de scala de marire.
Se explica astfel de ce, intr-o imagine, nu se trece brusc de la un element clar la unul neclar, ci treptat. Pe masura ce ne "indepartam" de zona focalizata, dimensiunile petei de difuzie incep sa depaseasca limita considerata acceptabila si astfel apare neclaritatea.
Desi este unul dintre factorii principali ai profunzimii de camp, pata de difuzie nu poate fi controlata de catre fotograf. Este aproape ca o constanta asociata fiecarui tip de senzor. Sa trecem totusi la factorii pe care ii putem controla.
Distanta focala si distanta de la aparat la subiect
Parametrul ce influenteaza profunzimea de camp si care nu este legat in niciun fel de echipament este distanta de la aparat la subiect (distanta de focalizare). Aceasta este direct proportionala cu profunzimea de camp. Cu cat ne apropiem de subiect, cu atat profunzimea de camp scade. Invers, daca dorim sa obtinem o profunzime de camp mai mare, trebuie sa ne distantam mai mult de subiect.
Nikon D200 + AF-S VR Micro-Nikkor 105mm F2.8G IF-ED
O distanta focala lunga si o distanta intre aparat si subiect de sub 1 metru au ca rezultat o profunzime de camp putin adanca, chiar daca diafragma este inchisa la f/5.6.
Nikon D300s + AF-S VR Micro-Nikkor 105mm F2.8G IF-ED
Acelasi obiectiv ca mai sus, de aceasta data inchis la f/4. Distanta de cativa metri dintre aparat si subiect mareste considerabil profunzimea de camp.
In cazul distantei focale, lucrurile sunt la fel de simple, numai ca invers proportional. Cu cat scade distanta focala, cu atat creste profunzimea de camp.
Din acest motiv, se spune despre obiectivele grand-angulare si super grand-angulare ca au o profunzime de camp mare si despre cele telefotografice ca au o profunzime camp mica.
Nikon D5100 + AF-S DX Zoom-NIKKOR 18-105mm f/3.5-5.6G ED VR
La distanta focala de 18mm (cu unghi de cuprindere echivalent in format 35mm unui obiectiv cu distanta focala 27mm), la o diafragma f/5.6 si cu o distanta de focalizare de cativa metri, obtinem o profunzime de camp mare, toate elementele din fotografie fiind clare.
Legat de distanta focala, si aici trebuie facuta o precizare pentru a fi corecti din punct de vedere tehnic. Este adevarat ca in practica, o distanta focala mai lunga sa traduce printr-un DOF mai mic, dar ce se intampla atunci subiectul fotografiat ocupa aceeasi dimensiune in cadru? Daca am face un portret cu un obiectiv telefoto la o anumita diafragma, si altul cu un obiectiv grand-angular sau super grand-angular la aceeasi diafragma, astfel incat in ambele subiectul fotografiat sa ocupe aceeasi dimensiune (adica daca ne-am apropia foarte mult cu obiectivul grand-angular de subiect), profunzimea de camp ar fi aceeasi.
Diafragma
Pentru a obtine o profunzime mica de camp, cum ar fi de dorit in cazul portretelor unde subiectul este separat de fundal, trebuie folosita o deschidere cat mai mare a diafragmei(valori f cat mai mici, f/1.8, f/2.8, f/4 etc). Invers, daca avem nevoie de o portiune cat mai mare dintr-o imagine sa fie clara, trebuie sa inchidem diafragma cat mai mult. Cat de mult, vom afla putin mai incolo.
Nikon D700 + AF-S NIKKOR 24-70mm f/2.8G ED, @70mm, distanta de focalizare de aproximativ 1 metru.
Nikon D700 + AF-S NIKKOR 24-70mm f/2.8G ED, @70mm, distanta de focalizare de aproximativ 2 metri.
In cele doua imagini de mai sus, puteti observa efectul diafragmei, dar si al distantei de focalizare asupra profunzimii de camp. In primul set, distanta de focalizare este de 1 metru, in timp ce in al doilea este de 2 metri.
Ambele extreme ale diafragmei ridica dificultati ce trebuie luate in calcul pentru obtinerea rezultatelor dorite. In cazul folosirii unor diafragme foarte deschise, focalizarea (fie ca este automata sau manuala) devine extrem de sensibila pentru ca zona de clar este foarte mica. Orice abatere sa va traduce prin fotografii soft.
Nikon D800 + AF-S NIKKOR 24-70mm f/2.8G ED
Desi distanta focala este mica, doar 24mm, combinatia dintre diafragma f/2.8 si distanta de focalizare mica au produs o profunzime de camp mica, izoland subiectul de fundal.
La capatul opus, folosirea unor diafragme prea mici (valori f cat mai mari, f/11, f/16 etc) duce la aparitia fenomenului de difractie. In cazul in care se doreste o profunzime de camp cat mai mare, logica spune ca trebuie sa inchidem diafragma cat mai mult, pana la valorile maxime ale obiectivelor, cum ar fi f/22.
Din pacate, atunci cand lumina dintr-un singur punct este fortata sa treaca printr-o fanta foarte mica, asa cum este o diafragma inchisa la valori mentionate mai sus, razele acesteia vor ajunge pe senzor in locatii usor diferite, distribuite sub forma unui disc, cunoscut in fizica sub numele de Airy. Puteti sa va imaginati discurile Airy ca fiind pete de difuzie a caror diametru depaseste limita considerata acceptabila, ceea ce rezulta intr-o pierdere a claritatii.
In fotografie, limita de difractie este valoarea diafragmei peste care claritatea imaginii incepe sa se degradeze. Aceasta limita nu este universala pentru toate aparatele foto, ci este strans legata de dimensiunea fotositului (elementul receptor al unui senzor), care depinde la randul lui de dimensiunea senzorului si de rezolutia acestuia. Pentru DSLR-uri, limita de difractie se situeaza undeva in intervalul f/11-f/16, in functie de model, iar pentru aparate compacte este considerabil mai joasa.
Nikon D90 + Nikon AF-S NIKKOR 28-300mm f/3.5-5.6G ED VR, @f/5.6.
Sunt cazuri in care diafragma are un rol mai mic asupra profunzimii de camp. Desi focala este in domeniul telefotografic, 100mm (cu unghi de cuprindere echivalent in format 35mm unui obiectiv cu distanta focala 150mm), distanta dintre aparat si subiect este cea "vinovata" pentru profunzimea de camp mare din imaginea de mai sus.
Nikon D90 + Nikon AF-S NIKKOR 28-300mm f/3.5-5.6G ED VR, @f/4.5.
Si aici, distanta mare de focalizare este factorul decisiv in obtinerea unei profunzimi de camp mari.
Nikon D3s + AF-S NIKKOR 24-70mm f/2.8G ED. Aici, distanta focala de 24mm, diafragma f/9 si distanta de focalizare de cativa metri contribuie la profunzimea de camp mare.
Puteti descoperi singuri limita de difractie pentru o anumita combinatie de body si obiectiv, asa cum am facut si noi mai jos. Procedura este cat se poate de simpla. Am folosit un Nikon D700cu obiectivul AF-S NIKKOR 24-70mm f/2.8G ED pe trepied si am fotografiat o suprafata texturata. Am inceput de la f/8 si am inchis diafragma treptat pana la f/22.
Datorita senzorului FX si rezolutiei de 12 megapixeli, dimensiunile fotositurilor lui Nikon D700 sunt mai mari decat cele ale aparatelor DX si ale altor modele FX cu rezolutie mai mare. In aceste conditii, dupa cum se poate observa in imaginea de mai jos, efectele difractiei incep sa isi faca simtita prezenta de la f/16 in sus, la f/13 pierderea de claritate fiind minora.
Test pentru aflarea limitei de difractie pentru D700 si AF-S NIKKOR 24-70mm f/2.8G ED.
Pentru a obtine rezultatele dorite, este ideal sa stiti limitele de difractie si sa nu inchideti diafragma peste un anumit punct, pentru ca desi profunzimea de camp va creste, veti pierde din claritate (sharpness).
Distanta hiperfocala
Aceasta notiune este utila atunci cand doriti sa realizati o fotografie in care toate elementele sa fie clare, de la cele mai apropiate la cele mai indepartate. Fotografia de peisaj beneficiaza cel mai mult de pe urma conceptului de distanta hiperfocala, in special cadrele care au elemente in prim-plan, cum ar fi o floare sau o stanca, ce trebuie sa fie clare in imagine.
Atunci cand focalizati la distanta hiperfocala, toate elementele din cadru de la jumatatea acesteia pana la infinit vor fi clare. Factorii care determina distanta hiperfocala sunt focala obiectivului, diafragma folosita si pata de difuzie.
In absenta unei scale de profunzime de camp, puteti afla aceasta valoare folosind un calculator, cum este cel de pe
nikonisti.ro, sa o estimati cu ajutorul unor tabele sau sa o calculati cu ajutorul formulei H (mm) = f ^2 / ( F x CoC ), unde H este distanta hiperfocala exprimata in milimetri, f este distanta focala asa cum apare pe obiectiv, F este valoare diafragmei, iar CoC este valoare petei de difuzie despre care am discutat mai sus.
Calculatorul de profunzime de camp
Toate notiunile pe care le-am discutat mai sus se regasesc in
noul calculator de profunzime de camp de pe nikonisti.ro, pe care il puteti accesa daca sunteti autentificat.
Acesta usureaza considerabil aflarea tuturor parametrilor legati de profunzimea de camp. Tot ce trebuie sa faceti este sa introduceti tipul aparatului foto, distanta focala in milimetri (asa cum apare pe obiectiv), diafragma folosita si distanta de la aparat la subiect (in metri).
Odata introduse datele, veti afla imediat cat este profunzimea de camp, inclusiv limita apropiata si indepartata si distributia acestuia, distanta hiperfocala si "limita considerata acceptabila a petei de difuzie" (care apare doar ca "pata de difuzie").
Concluzie
Profunzimea de camp trebuie privita tot timpul prin prisma tuturor factorilor, pata de difuzie, distanta focala, distanta dintre aparat si subiect si diafragma, si niciodata prin prisma unuia singur. Multi posesori de aparate DSLR aflati la inceput de drum se plang ca desi folosesc o diafragma inchisa (cum ar fi f/8 sau f/11), tot nu obtin o zona de clar suficient de mare, dar folosesc un obiectiv telefotografic cu focale lungi si se pozitioneaza foarte aproape de subiect.
Pe de alta parte, atunci cand doriti sa obtineti o profunzime mare de camp, nu trebuie sa uitati de limita de difractie care afecteaza calitatea imaginii atunci cand este depasita. Ideea de baza este ca trebuie sa evitati depasirea valorilor f/11 – f/16 in cazul in care folositi DSLR-uri.
Speram ca acest tutorial sa va ajute in explorarile fotografice alaturi de Nikon si asteptam comentariile voastre in spatiul de mai jos.
sursa
